Dintr-o mica escapada de weekend
Dupa o saptamana in ritm de fuga, decidem sa facem o vizita scurta Moldovei. Umplu bagajul cu haine inchise la culoare (ah, toamna) avand sa urmeze 7 ore de muzica, somn si rasete in masina.
Primul stop: Cricova, unde am aflat istoria si secretele producerii vinului moldovenesc, recunoscut si iubit international de la oamenii obisnuiti pana la mari conducatori ai tarilor. Ah, si sa nu uit sa ma fac de rusine, aici am invatat ca vinul spumant este, de fapt, sampania.
Tot aici, mi-a inghetat fata (pentru un scop bun) plimbandu-ma cu trenuletul subteran in descoperirea Cricovei. 
Am cules un manuchi de informatii interesante, de la faptul ca vinul se tine pe orizontal pentru a nu i se strica gustul, pana la faptul ca lucratorii nu il curata, il lasa prafuit pentru ca lumina sa nu poata patrunda. Ah, si am vazut cea mai veche sticla de vin din lume, evreiasca, pe care americanii au vrut sa o cumepre cu mii de dolari, dar nu le-a fost permis, fiind un patrimoniu al tarii.
Mi-am facut si prieteni noi, ca in toate celelalte calatorii.
Am luat pranzul specific moldovenesc si am degustat vinuri alese. Si daca te intrebi ce sunt cu butoaiele negre de pe masa, sunt “cosuri de gunoi” pentru vin, respectiv unde torni ceea ce ti-a ramas in pahar (daca ti-a ceva ramas in pahar, caci stii care-i trendul moldovenesc).
Cioc. Noroc. Si-am plecat spre centrul Chisinaului.
Al doilea stop: Nu demult am sarbatorit Bucurestiul, iar acum pe astalalt batran. Ne-am plimbat prin targ, am cumparat cat mai multe bomboane Bucuria si-am admirat vremea insorita care-a decis sa fie cu noi, dupa ploi si nori.
Al treilea stop: Am poposit la Orheiul Vechi, intrigati de cum arata Moldova in secolul XIII. De unde am parcat masina, am zarit imediat cateva gauri in stanca, urmand ca dupa cateva minute de mers sa descopar ca de fapt acelea erau niste usi, niste portite catre afara, loc unde calugarii se rugau si se roaga in prezent. Inauntrul stancii, mai precis al chiliei, cateva icoane si locuri de dormit. Am ramas impresionata de privelistea si totodata, de linistea satului. Totusi, am ramas si suparata ca n-am apucat sa ma dau cu parapanta deasupra Rautului.
Unul dintre obiectele turistice -rectific- loc descoperit accidental, unde masina merge singura, fara motorul pornit, iar daca nu ma crezi, te provoc sa mergi intr-o buna zi, sa vezi cu ochii tai ce “strasnica”-i Moldova asta.
(Sos. Chisinau-Orhei, la 5km de Orhei)
Ultimul stop: Susleni, la bunici, unde m-am deconectat pentru ceva timp, am petrecut timp cu familia si bineinteles, mi-am fotografiat prietenii.
Va pup de-a ghinilea!
xoxo.
